Despre provocările actuale

Despre provocările actuale

Scriam in luna Noiembrie un articol despre provocările perioadei următoare. Iată-ne la aproximativ 6 luni de la acel moment, încercănd să descifrăm ce anume mai este de actualitate, din provocările identificate la acel moment:

  1. Criza de management – valabilă atât pentru public cît și pentru privat; deja managerii din România încearcă să înțeleagă acest nou model economic, în care sectorul public este mai bine remunerat decât cel privat; nu pentru că ar exista performanță, și aceasta ar trebui recompensată ci pentru că …..; oricum vom înțelege ce s-a întâmplat peste un timp când va ieși la iveală cine și ce a câștigat pe termen lung din această abordare; pe termen scurt e destul de clar – a fost dopată din nou piața bancară ( s-au plătit restanțe la credite și s-au făcut / se fac noi credite), s-a cumpărat pentru o bună bucată de vreme liniștea socială și s-a injectat optimism în tot sistemul public.
  2. Achizitiile publice  sau  România blocată; ce e neplăcut este că nimeni pare să nu realizeze sau să discute despre acest lucru; investițiile nu par a fi o prioritate, și atunci când apar, pentru că vor trebui să treacă prin procedurile respective, vor fi  începute după aproximativ 1 an de la momentul inițierii licitațiilor, astfel incât putem spune de pe acum că anul 2017 e pierdut și sunt șanse mari să pierdem si 2018; va fi interesant de văzut la sfârșitul anului cum arată acest indicator
  3. Provocarea specialistilor in constructii – având în vedere nivelul investițional scăzut, acest lucru încă nu este suficient de evident și probabil va începe să se manifeste mai degrabă în a doua jumătate a anului ( vom reveni pe acest subiect )
  4. Forta de munca „blue collars” – mai știți de cele 100 de miliarde de euro pana in 2020 ?  așa ceva nu e posibil! planuri pentru așa ceva poate! forța de muncă disponibilă în România nu poate acoperi necesarul de efort desfășurării unui asemenea program investițional nici la nivelul efortului direct , nici indirect; in schim România se pregătește să devină Start-up Nation – primești bani, nu prea contează ce vrei să faci important e să angajezi încă 3 persoane din banii statului, astfel incât să scadă somajul și să raportăm creștere.
  5. Educatia  – vi se pare că lucrurile se imbunătățesc? tocmai ce am aflat că doctoratele nu vor mai fi controlate intr-un mod independent, deci mai amânăm puțin măsurile reformatoare. Ceea ce ar trebui să sperie este discrepanța  între competențele necesare în piața muncii și ceea ce sistemul livrează. De ce se întâmplă asta? Pentru că sistemul educațional nu e pentru setat pentru adevărații „clienți” care sunt cei pe care îi pregătește ci pentru cei care patronează sistemul și refuză să se schimbe cu viteza cu care se produc schimbările in piața muncii. Curricula e mai degrabă determinată de competentele educatorilor si nu de realitate sau viitor. E un sistem care se erodează singur care un șarpe care își înghite coada.
  6. EARTHS – bătălia pe resurse naturale – trebuie doar să amintim aici doar posibila investiție legată de exploatarea resurselor din Marea Neagă – cifrată ( cum se vehiculează) la minim 40 miliarde de euro! Vom vedea ce va urma pentru că în curând toți operatorii de utilități (ex:apă) în care statul român e majoritar , vor fi preluați treptat pentru eficientizare, de către organizații private.
  7. Resursa umana – mărirea veniturilor in mediul public a zdruncinat serios perspectiva unei piețe corecte în care ești plătit în funcție de performantă; ba mai mult s-a instaurat principiul de plată a neperformanței cu efecte negative atât în public cît și în privat. Din unele analize, înțelegem că în cățiva ani vor ajunge în câmpul muncii „analfabeții funcționali” și atunci va fi o provocare în a crea valoare sau dacă se mai poate crea valoare.
  8. „Value Drain” – acest fenomen se va accentua pentru că lipsa accesului la resurse financiare și lipsa protecției minimale, obligă specialiștii și antreprenorii români să lucreze la prețuri foarte mici, astfel încît tot ceea ce vor realiza este supraviețuirea. În acest context oricine va dori mai mult, individ sau organizație va trebui să răzbată, fără niciun ajutor in afara țării. Dacă domeniul va permite vor lucra direct pentru afară, valoarea fiind astfel drenată în principal în folosul primordial al altora.
  9. Echitate sociala – chiar va fi o performanță să poți explica unui student de ce un fochist la stat căștigă cît un IT-ist în privat!! restul nu mai contează. Stabilirea veniturilor bazat pe acces la funcții publice fără criterii de performanță e „sinucidere economică în masă”.
  10. Teritorialitate – trebuie să adaugăm peisajului extern , de acum câteva luni, cîteva elemente, care vor influența, in opinia noastră, modul în care vom evolua:
    • câștigarea alegerilor de către Trum și relația Trump – Putin
    • referendumul validat din Turcia
    • continuarea conflictului din Ucraina
    • conflictul din Siria și noua lui desfășurare
    • frămîntările din peninsula Coreea (Sud /Nord)
    • Europa cu mai multe viteze
    • Brexitul;
  11. Competitivitate – da, problema ramâne și nimic din ce se intâmplă nu pare să fie sau să urmarească rezolvarea ei. Contrariu și în contradictoriu, măsurile economice par a facilita adâncirea acestei lipse de competitivitate.

Cam atât pentru acum, vom reveni peste 6 luni.